Odată cu intrarea în vigoare, în anul 1865, a Codului Civil Român, o copie aproape fidelă a Codului civil francez, s‐au pus bazele dreptului civil modern cu principiile şi instituţiile sale şi s‐a introdus, pe această cale, terminologia juridică modernă.

Concepţia generală, principiile, instituţiile dreptului civil, terminologia juridică şi mai ales rigoarea reglementării au făcut ca acest cod, cu unele fracturări reglementate prin legi speciale, să supravieţuiască traversând, aproape inexplicabil, perioada de aproximativ cinci decenii a dreptului socialist.

"Noul Cod civil", a cărui redactare şi adoptare au figurat în "Programul de guvernare 2009‐2012", pare a fi fost o iniţiativă legislativă necesară şi utilă. Codul civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, cuprinde 7 cărţi, fiecare dintre acestea fiind divizată în titluri şi capitole - numărul de articole fiind de 2.664.

Desigur, "Noul Cod civil" cuprinde elemente noi, pe care le considerăm utile şi necesare, cum ar fi, de pildă, protecţia drepturilor şi libertăţilor civile fundamentale ale personalităţii umane, consacrate deja în acte internaţionale sau în codurile civile ale altor state europene.

În acelaşi sens, am mai putea remarca reglementarea explicită a dreptului de proprietate privată şi a dreptului de proprietate publică, precum şi a drepturilor reale principale derivate din dreptul de proprietate publică, şi anume: dreptul de administrare, dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă.

De asemenea, remarcăm introducerea în "Noul Cod civil" a cărţii funciare cu efectul constitutiv al intabulării sau a instituţiei fiduciei, caracteristică dreptului anglo‐saxon (trustul), instituţie care este receptată şi de sistemul romano‐germanic prin unele reglementări naţionale, cum ar fi, de pildă, în Luxemburg, în Franţa şi în Elveţia.

Introducerea fiduciei în "Noul Cod civil" a fost, credem, determinată de avantajele trustului (fiduciei) cât priveşte organizarea patrimoniului şi care cunoaşte, desigur, o aplicare mai largă în dreptul anglo‐saxon.

Simpla consultare a tablei de materii demonstrează, în opinia noastră, importanţa instituţiilor juridice care fac obiect de preocupare. Doar cu titlu de exemplu, şi într‐o alegere aleatorie, amintim, în această ordine de idei, instituţii ca dreptul de proprietate, opţiunea succesorală, răspunderea civilă delictuală, căsătoria.

Prof. univ. dr. Marilena Uliescu