A.      În privinţa dreptului la libertate şi siguranţă
 
·         Ce înseamnă privare de libertate?
·         În ce condiţii se poate dispune? De către cine?
·         Ce înseamnă „motive plauzibile” pentru arestare? Cum sancţionează Curtea neindicarea motivelor de arestare?
·         Care este durata admisibilă a arestării preventive în funcţie de circumstanţele cauzei?
·         Care sunt motivele admise pentru prelungirea arestării?
·          În ce constă dreptul de a fi informat cu privire la motivele arestării?
·          Ce înseamnă termen scurt pentru judecarea contestaţiei introduse împotriva măsurii arestării?
·          Care sunt garanţiile de procedură obligatorii în judecarea contestaţiei (accesul la avocat şi confidenţialitatea comunicării cu acesta; accesul la dosarul cauzei; egalitatea de arme; prezenţa persoanei arestate la audiere, etc.)?
 
B. În ceea ce priveşte dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
 
·         în ce condiţii este permisă utilizarea armelor de foc pentru a aresta o persoană?
·         Ce înseamnă folosirea proporţională a forţei la arestare?
·         Ce obligaţii are poliţistul odată ce persoana arestată este dusă la secţie?
·         Ce obligaţii are statul în situaţia uciderii sau agresării unui deţinut de către agenţii statului sau un terţ? Dar în caz de sinucidere?
·         Pedeapsa închisorii în sine, pune probleme din punctul de vedere al jurisprudenţei CEDO?
·         Care este standardul minim admis de Curte în materie de acordare a îngrijirilor medicale, de regimuri speciale de detenţie sau condiţii de detenţie?
·         Ce alte rele tratamente aplicate deţinuţilor reies din jurisprudenţa Curţii (percheziţii, ras în cap, uniformă penitenciară, etc.)?
·          În ce condiţii trebuie statul să ancheteze moartea sau relele tratamente aplicate unor arestaţi/deţinuţi? Ce condiţii trebuie să îndeplinească ancheta?
 
C. Cum afectează privarea de libertate celelate drepturi ale persoanelor deţinute
 
·         viaţă privată (supravegherea în celulă sau la vorbitor),
·         viaţa de familie (contactele cu familia, vizitele conjugale),
·         corespondenţa (scrisori, pachete),
·         libertatea de religie, exprimare,
·         dreptul la vot
·         dreptul la un avocat (acces, confidenţialitate, facilităţi pentru a-şi pregăti apărarea).
 
   Scrisă de un practician cu o bogată experienţă în domeniul CEDO (fost judecător, membru al echipei Agentului Guvernului pentru reprezentarea în faţa CEDO, jurist la Curtea Europeană, în prezent avocat şi formator la Institutul Naţional al Magistraturii la materia „Jurisprudenţa CEDO”) cartea se adresează în primul rând practicienilor. Nu caută să creeze teorii şi nu încearcă să ofere explicaţii detaliate de ce Curtea a ales o anumită soluţie şi nu alta într-o cauză dată. Intenţia autorului a fost să ofere o imagine suficient de generală pentru a putea cuprinde diversitatea problemelor puse de privarea de libertate şi totuşi suficient de precisă pentru a fi de folos în viaţa de zi cu zi a unui practician în domeniu